“Cozia veche, Schitul Sf. Ioan la Piatra” este denumirea ruinelor unei foste bisericuţe ale cărei ziduri năruite se mai puteau vedea până în 1986 pe Valea Oltului, la distanţă de 1 km de la Mănăstirea Cozia spre Sibiu. Se presupune că ar fi fost ctitoria lui Radu, tatăl lui Mircea cel Mare, datând de la sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea. Teofana monahia, în actele de donaţie către Mănăstirea Cozia, menţionează la 8 noiembrie 1601 doi nevoitori ai acestui schit.
   În documente se consemnează că schitul a fost vizitat de Macarie, Patriarhul Antiohiei şi însoţitorul său Paul de Alep la 29 iunie 1657. Ei au găsit că “locuieşte un cucernic pustnic… Această faţă cuvioasă… l-a rugat pe patriarh să sădească pentru el un vlăstar de nuc, ca să-i rămână amintire de la el…, pom sădit drept binecuvântare de către Patriarhul Macarie al Antiohiei…”
   În anul 1670 Mitropolitul Teodosie al Ţării Româneşti reface această bisericuţă şi în acelaşi an, la 24 iunie, o sfinţeşte. Pisania de la Cozia veche este: “În numele Părintelui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, ziditu-s-au această Sfântă biserică întru cinstea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul cu toată cheltuiela şi osteneala Mitropolitului a toată Ţara Românească chir Teodosie, în zilele luminatului creştin Io Antonie Vv. şi s-au sfinţit în anul 7178 (1670) iunie 24”.
   În 1802 la “cutremurul cel mare” şi în 1838 la un alt cutremur, această aşezare monahală s-a ruinat şi nu a mai fost refăcută multă vreme. Ultima atestare documentară despre viaţa schitului este la data de 8 septembrie 1837. Construirea hidrocentralei de pe Olt a antrenat o serie de lucrări în perimetrul Coziei. Pentru importanţa lor istorică, în anul 1980 ruinele “Coziei vechi ”, “Sf. Ioan la Piatra”, au fost integral conservate şi înălţate pentru a nu fi acoperite de apele lacului de acumulare, pe acelaşi loc, la poalele muntelui Basarab.

   În prezent, călătorul care zăboveşte pe malul Oltului, este surprins descoperind pe locul fostelor ruine, o mică biserică, complet refăcută. Păşind în curtea sfântului aşezămînt, află istoria acestor locuri. Semnată de cuviosul părinte stareţ al Mănăstirii Cozia la acea vreme, Arhimandrit Gamaliil Vaida, şi aşezată pe un postament de piatră, inscripţia are următorul conţinut:
"Sfântul schit Cozia Veche sau Sfântul Ioan la Piatra sau simplu Poşta Veche, este amplasat pe malul lacului de acumulare al Hidrocentralei Turnu, hidrocentrală construită între anii 1978-1983 de inginerul Ioan Mihăilă din oraşul Călimăneşti.
În timpul construcţiei hidrocentralei, pe acelaşi mal s-au găsit obiecte datând din diferite epoci (neolitic, daco-roman, etc.), pe malul stâng, în afara castrului roman, au fost descoperite urme de construcţii din diferite perioade istorice. Pe muntele de vis-a-vis se găsesc ruinele unui turn roman, iar la poalele lui, în apa lacului, se mai poate zări o stâncă ce poartă numele de Masa lui Traian. Părerea inginerului Ioan Mihăilă este că această zonă plină de ruinele unor construcţii, peşteri locuite şi existenţa unor nume străvechi (valea lui Antim, muntele Teofil, peştera lui Neofit, etc.), a reprezentat un centru important de viaţă, cultură şi civilizaţie în ţara noastră.
Sfântul Ioan la Piatra a fost construită la o dată necunoscută ca început cu osteneala şi cheltuiala strămoşilor noştri domnitori, boieri sau oameni de rând încă neidentificaţi până în prezent. Cercetătorii nu exclud posibilitatea ca aici, la Cozia Veche sau în jur, să fi fost o vatră monahală mai veche decât actuala Mănăstire Cozia ctitoria lui Mircea cel Bătrân din 1388.
Întâia informaţie despre acest schit o aflăm la anul 1601 unde vieţuiau Andron Bătrânu şi călugărul Gavriil Lotreanul care a scris testamentul monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul.
Schitul Sfântul Ioan la Piatra a fost vizitat în anul 1657 de Patriarhul Macarie al Antiohiei şi Paul de Alep care descriu vizita făcută aici astfel: “Biserica este prea frumos clădită... aici locuieşte un cucernic pustnic...”. Schitul Sfântul Ioan la Piatra exista prin urmare cu mult înaintea celor două documente, deci nu ia fiintă acum, ci era dăinuind ca institutie de sine stătătoare.
Biserica de la Cozia Veche a fost restaurată în anul 1670 şi resfinţită de Mitropolitul Teodosie al Ţării Româneşti, fost călugăr şi stareţ în Mănăstirea Cozia, hramul schitului fiind în 24 iunie, ziua naşterii Sfântului Ioan Botezătorul.
În anul 1832 când se face catagrafia Mănăstirii Cozia se constată că biserica era stricată. Această stare de stricăciune a fost provocată de cutremurele din anii 1828 şi 1832, astfel frumosul lăcaş a devenit ruină.
Ruinele schitului au fost mutate pe actualul amplasament din lacul de acumulare al Hidrocentralei Turnu înainte de umplerea acestuia.
Schitul Sfântul Ioan la Piatra cu hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, s-a refăcut în anul 1986 prin sârguinţa şi cheltuiala bunului creştin Ioan Mihăilă, preşedintele Bursei de Valori Bucureşti, ajutat de familie şi prietenii săi (Constantin Mihăilă – frate, Alexandru Dinulescu, Dumitru Udrescu, Mircea Niricioiu, Constantin Nicula, Văsălie Nois, Gheorghe Bentu, Ioana Juravlea şi alţii). S-a zidit biserica, s-a pictat, s-a făcut catapeteasma sculptată în lemn, policandre, sfeşnice împărăteşti, sfinte vase, veşminte, cărţi, trei clopote, clădiri mobilate şi dotate cu toate cele necesare pentru vieţuire şi stăreţie, clopotniţa, zidurile, porţile schitului, etc."
Doamne, binecuvântează pe cei ce iubesc podoaba casei tale!
Arhimandrit Gamaliil Vaida.