Printre documentele istorice de bază care atestă înfiinţarea unui monument bisericesc prin menţiuni despre anul, ctitorii, hramul, starea şi evoluţia lui în timp, unul din cele mai importante este inscripţia sau pisania. Aceasta se găseşte pictată, dar cel mai adesea sculptată în piatră şi aşezată deasupra portalului de la intrare, ca o mărturie peste veacuri a celor ce s-au străduit să păstreze credinţa şi tradiţiile strămoşeşti. “De vor tăcea aceştia, vor grăi pietrele”. De aceea pisaniile, ca şi orice alte inscriptii păstrate, pot fi considerate drept cele mai elocvente dovezi ale permanenţei noastre în spaţiul cultural şi existenţial carpato-balcanic.

   Pisania de deasupra uşii bisericii mari: “Întru slava sfintei şi de viaţă făcătoarei Troiţe s-au înălţat din temelie această sfână biserică, de creştinul Domn al Ţării Româneşti Io Mircea Voievod, la leat 6809 şi lipsindu-se de podoaba ei cea dintâi pentru mulţimea anilor, am luat iară această înfrumuseţare, precum se vede, de cei ce s-au îndurat, în zilele prea luminatului Domn Io Constantin B.B. Voievod, fiind mitropolit al Ţării Româneşti chir Teodosie şi ostenitoriu chir Antim episcopulu de Râmnic leat 7215 (1707), la iegumenia prea cuviosului chir Mihail”. Istoricii au convenit asupra faptului că anul 6809 (1301) inscripţionat în piatră este eronat, corect fiind anul 6894 (1386) din pisania pictată în interior.  

   Pisania pictată pe peretele despărţitor dintre naosul şi pronaosul bisericii: “Această sfântă şi Dumnezeiască biserică, unde să prăznuieşte hramul Prea sfintei şi începătoarei de viaţă Troiţă, iaste zidită den temelie de blagocestivul răposat Domnu Io Mircea Voievod cel Bătrân, la cursul anilor 6894 (1386) care o au înfrumuseţat în lăuntru cu tot felul de podoabe şi afară întărind-o cu venituri pentru chivernisirea ei; iar pentru multă vreme a trecuţilor ani, fostu-s-au pierdut podoaba ei cea dintâi a zugrăvelii şi văzând-o stricată, cinstitul şi de bun neam, dumnealui Jupân Cantacuzino bi vel păharnic, feciorul spăt. Drăghici, îndemnatu-s-au de dumnezeiasca râvnă de o au zugrăvit precum se vede, pentru a lui veacinică pomenire. În zilele prealuminatului şi înălţatului Domnu Io Constantin B. Basarab Voievod, fiind păstor Ţărei prea sfinţitul mitropolit chir Teodosie, leat 7213 (1705); iar năstavnic Serafim Ieromonah. Ipisah Preda i snă (fiul) ego Ianache Sima Mihăilă zugrafi”.

   Pisania în zid de la baza catapetesmei: “S(-au) f(ăcu)t aceas(ta) d(e) T(eodosie) egum(enul) Coz(iei) 1794 Popa Ionaş”.

   Pisania în limba greacă pictată în pridvorul bisericii mari: “Pomeneşte Doamne pe zugravii Andrei, Constantin şi Gheorghe, 1707”.

   Pisania în piatră de la paraclisul de sud: “Cu vrerea Tatălui cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, Amin. Eu, robul lui Hristos, egumenul ieromonah Amfilohie, cu poftă am poftit şi am înălţat acest cinstit hram al Adormirii Prea Curatei Sfintei noastre, de Dumnezeu Născătoare şi Pururea Fecioară Maria, în zilele blagocestivului şi de Hristos iubitorului Domn, Io Mircea Voievod, şi pe vremea Prea Sfinţitului Mitropolit, Kir Serafim, la anul 7092 (1584)”.

   Pisania în piatră de la paraclisul de nord: “Acest sfânt Paraclisu iaste făcut şi înfrumuseţat de smeritul Ioan Arhimandritul den Hurezi, ca în veci pomenire să aibă. Meseţ (luna) Sept. în 4 7219 (1711)”.

   Pisania de pe mormântul lui Mircea cel Mare: “Aici odihnesc rămăşiţele lui Mircea, Domnul Ţării Româneşti, adormit în anul 1418”.

   Pisania în piatră de pe mormântul mamei lui Mihai Viteazul: “Prastavise roba Bajia (a răposat roaba lui Dumnezeu) călugăriţa Teofana, mama răposatului Mihai Voievod şi fie-sa doamna Florica şi fiul său (N)icolae Vod(ă) au nevoit şi au scris vă dni (în zilele lui) Io Radu Voievod 7414 (1605)”.

   Pisania este în limba slavonă, pictată în pridvor: “Cu vrerea Tatălui cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh celui întru Treime slăvit Dumnezeu, s-a început şi s-a săvârşit această sfântă biserică, cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, în zilele lui Io Petru Voievod şi ale fiului său Marco Voievod şi ale Prea Sfinţitului Mitropolit chir Varlaam şi sub egumenul ieromonah Ilarion; aşişderea eu robul lui Hristos ieromonahul Maxim maistorul, care a fost învăţător ca să fie spre odihnă. Şi am scris eu mult greşitul David şi fiul său Raduslav, în anul 7015 (1543)”.

   Icoana Împărătească Maica Domnului de la tâmplă, are inscripţia: “Aceste 3 sfinte icoane s-au făcut cu toată cheltuiala Sf. Sale Arhim. Coz(iei) Kir Ilarion 1794 feb(ruarie) 2”.

   Icoana Hramului Sfânta Treime, are inscripţia: “De smeritul între zugrafi Ioan 1794”.

   Pe crucea policandrului din naosul bisericii mari, se află inscripţia: “Martin Marggra in Nirenberg (Nürnberg) anno 1691”.

   Pe icoana Sf. Ioan Botezătorul cu aripi ca fulgerul, pictură pe lemn, se află inscripţia: “De mână de ţărână. Diaconul Ioan 1781”.

“Aceată sfântă icoană s-a plătit de robul lui Dumnezeu Ioan sîn Lazăr Roceski 7288”.

   Pe epitaful pictat pe pânză, tempera, atelier Costeşti, inscripţie: “7287 (1779)”.

   Pe icoana cu Soborul sf. Apostoli se află inscripţia: “Nectarie Egum(en) Coz(ia) 1825 mai 25”. (Şcoala de pictură de la Cozia).

   Pe uşile împărăteşti inscripţie: “Ruca Ioan zug(ravu) 1 Nica 7294 (1789) mai 12”. “Pom. G. (Pomeneşte Doamne) Sima Marin”.

   Pe 12 icoane pe lemn, tempera, se află inscripţia pe hârtie executată de Sergiu Purece: “Zugravul Bogdan 1688”.